Jurnalul unui copil nenascut a scris:
5 octombrie:
De astăzi începe viaţa mea. Părinţii mei nu ştiu încă acest lucru, sunt mai micuţă decât seminţele unui măr, dar totuşi trăiesc. Voi fi o fetiţă cu părul blond şi cu ochii albaştri. În mine sunt deja inscrise trăsăturile de mai târziu, chiar şi faptul că o să-mi placă florile.

19 octombrie:

Sunt unii care spun că nu sunt o persoană reală, că doar mama mea există. Dar sunt o persoană reală, aşa cum o fărâmitură de pâine este tot pâine. Eu şi mămica suntem două persoane reale.

23 octombrie:

Astăzi am deschis pentru prima oară guriţa. Ei bine, cam peste un an pe faţa mea se va aşterne zâmbetul. Şi mai târziu voi putea să vorbesc... Şi ştiu că primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie:

Inima mea a început să bată de astăzi. Până la sfârşitul vieţii, în orice clipă se va auzi uşor ritmul ei. După mulţi ani ea va obosi, se va opri şi voi muri.

2 noiembrie:

Cresc în fiecare zi câte puţin. Mânuţele şi picioruşele mele au început să se contureze. Dar va trebui să mai aştept mult timp până când mă vor ajuta să ajung în braţele mamei, până când voi putea să vin cu bucheţelul de flori în mânuţe să-l îmbrăţişez pe tata.

12 noiembrie:

La mâini au început să-mi apară degeţele grăsuţe. Sunt grozav de caraghioase aşa mici! O s-o trag pe mama de păr cu ele!

20 noiembrie:

De-abia astăzi medicul i-a spus mamei că va avea un copil. Ce fericită trebuie să fie! Te bucuri, mămico?

25 noiembrie:
Cred că mama şi tata îmi caută acum un nume. Dar ei nici măcar nu ştiu că sunt fetiţă. Aş vrea să mă cheme Maria. Sunt deja măricică acum.

10 decembrie:

Mi-au apărut primele firişoare de păr, moi şi aurii. Mă întreb ce fel de păr are mămica mea.

13 decembrie:

Văd! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama mă va aduce pe lume vor fi numai raze de soare şi flori, dar mai mult decât orice aş vrea s-o văd pe mămica... Cum arăţi, mămico?

24 decembrie:

Oare mămica aude şoapta inimii mele? Unii copii se nasc puţin bolnavi. Dar inimioara mea este puternică şi sănătoasă. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O să ai o fetiţă sănătoasă, mămico!

28 decembrie:

Astăzi părinţii mei m-au ucis.

ecristinamc a scris:Barim daca fac copii/copil de ce nu il pastreaza?M-am certat cu foarte multe prietene pe tema aceasta eu nu as ucide in viata mea un prunc nevinovat care nu are nici macar o farama de vina in tot ceea ce am facut eu.Si violata de as fi eu as pastra copilul cu totul ca mi-ar aminti mereu m-as duce la psiholog dar totusi nu as omori un copil.Ganditi-va putin.Sa traiesti asa azi mi-au aparut ochisorii,incepe sa bata inimioara mea etc si apoi astazi mama mea m-a ucis.Sa citit jurnalul unui copil nenascut si veti vedea ca lacrimati.

Asta este modalitatea in care covarsitoarea lor majoritate gandesc.